Păpușile Muppets (TVR, 1980-1984) - VIDEO

canal: TVR 1

data: 3 mai 1980 (sâmbătă; prima menționare)

program: Muppets - invitat Barry White, în cadrul emisiunii La sfrârșit de săptămână (13.00-16.40). Figuri celebre: Kermit, Miss Piggie, Fozzie, Gonzo

Muppet show (inițial SUA, canalul ABC, 1974-1975, apoi Marea Britanie, 1976-1981, 120 de episoade), la început sâmbăta, apoi în cadrul emisiunii Album Duminical (duminica), apoi din nou sâmbătă

Ultima menționare: 7 iulie 1984 (sâmbătă)

Vedete invitate de-a lungul timpului: Johnny Cash, Liza Minelli, Harri Belafonte, Barry White, Elton John, Alice Cooper, vedetele din Războiul Stelelor, John Denver, Sylvester Stallone, Julie Andrews, Christopher Reeve, Raquel Welch, Peter Ustinov, Diana Ross, Kenny Rogers, Linda Ronstadt, Paul Simon, Leo Sayer, Steve Martin, Debbie Harry, Prince, 

În 1981, în cinematografele din România rulează filmul "Muppets la Hollywood"

** 

Recenzii

Noul serial săptămînal de televiziune din Anglia, The Muppets, a totalizat în decurs de zece săptămîni şapte milioane de spectatori şi s-a impus, de curînd, cu un debut răsunător pe ecranele TV din Franţa, R.F. Germania, urmînd a fi prezentat in luna viitoare la Festivalul filmului de televiziune de la Montreux, Elveţia. Cuvintul „Muppet“ reprezintă o combinaţie între marionetă şi păpuşă şi desemnează asemenea personaje hibride, bizare, puţin groteşti sau chiar monstruoase, cunoscute mai demult din controversatul serial american pentru copii Sesame Street. Este vorba de un fel de urşi, broaşte şi alte „animale“ cu dimensiuni variabile (intre maimuţa Judy şi structuri de 3-4 metri), care, în serial, organizează cite un spectacol, îl regizează, îl interpretează şi-i asigură şi audienţa. Programat iniţial pentru copii, serialul a cîştigat şi audienţa celor mari, datorită hazului cu care caricaturizează şi ridiculizează multe tare omeneşti. Dar un secret al succesului pare să stea şi în faptul că, alături de „mapuşi“, joacă şi celebrităţi ca Charles Aznavour sau Peter Ustinov. Creatorul personajelor „mapuşi“, americanul Jim Henson, şi directorul general al Televiziunii britanice, Lord Grade, simt convinşi că serialul va avea o popularitate crescîndă și va constitui un nou fenomen TV.

România Literară, 1977

***

Fără să mă declar un entuziast inflexibil al păpuşilor Muppets, este clar că pocitaniile au un haz, un farmec al lor care le dau consistenţa unei idei cu sens la urmă. Caraghioasele astea, făcute din lînă şi vorbe, şarjate cu acea naivitate exacerbată, tipic americană, reabilitează şi recuperează urîtul impus de prejudecţile unor veacuri de fabule maniheiste, rigide şi mecanice. Ne obişnuisem din primară ca, la vederea unei broaşte sau a unei porcine, să simţim un fior neplăcut, de inumanitate, de sub-umanitate. Cîteva basme frumoase le-au absolvit de această pacoste şi ne-au dat salubra suspiciune că sub pielea unui broscoi sau a unui porc se pot ascunde zîne, feţi frumoşi şi alte drăgălăşenii de adormit copiii şi de legănat adulţii. Disney a reabilitat definitiv şoarecele, faţă de care subsemnatul a nutrit de mic copil o frică mai mare decit aceea născută din ideea de bombă atomică. De la Disney citire, de cite ori văd chiar și un şobolan odios, îmi reprim oroarea sperînd să găsesc în el un suflet de Mickey Mouse. Mulţi amici mă critică pentru acest sentiment idilic. Păpuşile Muppets nu ascund sub lîna lor (cel mai mult îmi place materia din care sint confecţionate) nici zîne, nici zmei, nici zei, nici şoricei feerici. Ele nu deţin iluzii, teorii, feerii, gingăşii, balade şi idile. Forţa lor şocantă constă în această violentă lipsă de miracol, neobişnuită la păpuşile chiar cele mai sofisticate, căptuşite de obicei cu un ideal, pe drumul lor spre paradis. Muppets n-au nimic paradisiac. In schimb deţin voci, - voci de toate zilele, ale tot omului, răutăcioase, băncoase, certăreţe foc, provocatoare de renghiuri, emiţînd observaţii repezi şi acide, rupte de prin culisele blocurilor şi teatrelor. Lipsa lor de miracol se compensează cu o truculenţă a omeniei strict realiste. Exact cum explică dicţionarul la „truculenţă“, omenia şi mişcarea acestor pocituri e agresiva, violentă, brutală, obraznică şi, intr-adevăr, nu o dată, lipsită de bun simţ. Căci n-o să-mi spuneţi că prim planul desfătător al ritului domnişoarei Piggy, ar ţine de ceea ce tot dicţionarul numeşte bun-simţ sau de ceea ce o mătuşă de-a mea, înţeleaptă cu un dicţionar, numea „o imagine drăguţă“. Numai că atît bunul simţ cît şi lumea, cu ale ei mătuşi şi păpuşi, au evoluat cum-necum, în sus şi în jos, modificind apăsat estetica urâtului şi a drăguţului. E o conştiinţă deloc foarte vinovată, aceea care se satisface vesel prin aceste păpuşi simpatice şi schimonosite. Graţia unui rît de păpuşă ne grațiază de urâturile mult mai greu suportabile ale lumii prinse azi între atitea porcării. Muppets sunt agreabile şi bine venite ca o obrăznicie benignă şi împăcată la adresa arogantelor animalice şi brutale, a sălbăticiilor venite din răul simţ universal. În ce mă priveşte, eu imput totuşi acestor păpuşi, absenţa dintre ele a unui rinocer care să cinte la corn englez. 

Radu Cosaşu, România literară, 1982

Reluare din 1997 pe Antena 1, în timpul săptămânii, dimineață de la ora 9