Sfântul (film serial, TVR, 1965-1967) - VIDEO

canal: TVR 

data: 9 octombrie 1965 (sâmbătă, episodul 1)

ora: 22.30-23.30

program: Sfântul - film serial de acțiune (Marea Britanie, 1962-1969, titlu original The Saint). Cu Roger Moore, Ivor Dean,  Leslie Crawford

Cunoscutul erou al scriitorului Leslie Charteris apare pe micul ecran, într-un ciclu de filme care-i prezintă numeroasele avennturi. Obișnuit să facă dreptate singur - de câte ori poliția se dovedește inabilă și ineficate - Simon Templar, supranumit "Sfântul", va pedepsi crimele unui afacerist venal, făcându-l să cadă în propria lui capcană. Astă seară veți urmări primul episod din seria de aventuri, realizată de John Ainsworth. (din programul tv)

Sfântul este un fel de Robin Hood al vremurilor moderne. El împiedică răufăcătorii să își duc la bun sfârșit intențiile. Atunci când se anunță o recompensă, sau jafurile infractorilor nu sunt descoperite sau aceștia dispar, Sfântul intră în acțiune. Este mereu cu un pas înainte. Din fericire, farmecul personal, dar și cunoașterea psihologiei infractorilor, fac ca această misiune să fie pentru el una facilă.

Ultimul episod difuzat: 8 iulie 1967 (sâmbătă)

Serialul original: 118 episoade.

***

RECENZII 

Se tot vorbeşte despre vedete. Un nou tip a apărut recent: vedeta de televiziune. E cineva care să nu deschidă televizorul cînd e anunţat Sfîntul? Trăsăturile lui morale şi fizice se contopesc în ochii noştri perfect cu cele ale interpretului său, Roger Moore. Leslie Charteris, părintele Sfîntului şi inspiratorul acestor filme de televiziune a început să scrie încă de pe băncile universităţii aventurile „Sfîntului". Cu timpul, ele au ajuns să se desfăşoare de-a lungul paginilor a 36 de cărţi şi a sute de nuvele care s-au vîndut doar în Anglia în 22 milioane de exemplare. Acest personaj devenise deci un bun public. Zeci de milioane de oameni și-l imaginaseră în felul lor. Ecranizarea trebuia să facă față periculoasei confruntări a imaginii de pe ecran cu visele cititorilor. 

Roger Moore a jucat cartea cea mare, acceptînd acest serial de TV, şi a cîştigat. Dar în fond cine e acest Roger Moore? Are 39 de ani. (Cifra este exactă, nu e nici o greşeală de tipar). E fiul unui modest poliţist englez. Nu şi-a dorit să devină nici poliţist, nici detectiv, ci creator de desene animate. A studiat la o şcoală de arte şi şi-a început cariera la un ziar, fiind caricaturist. A vrut să urmeze Academia de artă dramatică, dar a venit războiul şi s-a angajat voluntar. Roger Moore a fost cooptat în echipa artistică a regimentului său. Cînd a fost demobilizat avea gradul de căpitan, dar n-avea serviciu. Pozează pentru fotografii publicitare - cremă de ras sau pastă de dinţi, între timp învaţă limbi străine - franceza, italiana. Obţine roluri neînsemnate în teatru, în echipe de turneu şi apoi un angajament pentru roluri de june prim. Dar vrea să facă cinema, la calea clasică, a Hollywoodului. Dă probe şi pînă la primirea răspunsului capătă un rol în teatru, dar piesa nu ţine afişul decît ... o seară. Viitorul „Sfînt" ştie să privească cu umor situaţia şi să persevereze. Lucrează mult, îşi îmbogăţeşte experienţa în teatru, la TV. Devine şi un sportiv apreciat, călăreşte, face scrimă. După doi ani, în 1954, obţine un contract cu Metro Goldwyn Mayer şi apare în filme ca Ultima oară cînd am văzut Parisul, alături de Elizabeth Taylor, în Melodia întreruptă şi altele. A învăţat meserie, dar gloria e încă departe: i-o va aduce televiziunea prin rolurile principale din serialele Ivanhoe (în 17 episoade), Maverick, eroul de western şi Alaska. Succesul obţinut în aceste foiletoane de epocă (care de altfel abundă la televiziune - Robin Hood, Wilhelm Tell etc.) îi uşurează obţinerea rolului cel mare, al Sfîntului. 

Tocmai atunci, după ani de zile de discuţii, Leslie Charteris căzuse de acord ca televiziunea să producă o serie de 26 de filme după aventurile eroului său. Filmuleţele de o oră construite în jurul acestui personaj au desigur naivităţi şi - după ce se termină - uneori ne trezim decepţionaţi, ceea ce nu ne împiedecă să aşteptăm sîmbăta următoare, cu aceeaşi nerăbdare, să ne reîntîlnim cu sfîntul week-end-urilor noastre. 

E adevărat, „Sfîntul" are legătura magică cu cheile tuturor enigmelor. El înţelege Tot şi poate Tot. E adevărat, el descifrează infailibil mecanismul subtil al sufletului omenesc şi mecanismele cele mai rafinate ale tehnicii moderne. Dar - Roger Molore ştie să-şi poarte cu umor aureola de sfînt şi să-şi privească cu un ochi amuzat propriile-i vitejii. E adevărat, atîta perfecţiune ar putea fi monotonă, dacă n-ar fi stropită cu acidul ironiei. „Sfîntul" e şi nobil, şi dezinteresat, bun, deştept, curajos. Şi îi place şi frumosul - dar, în special, frumosul feminin... în fond, dacă „Sfîntul" nu e desuet, dacă îl privim totuşi ca pe un erou modern - e pentru că arma principală pe care o foloseşte e raţiunea. Şaradele lui cer aproape întotdeauna consum de materie cenuşie, iar Roger Moore ştie să le dezlege cu inteligenţă (de altfel, el a început să-şi regizeze singur unele episoade). Povestea comorii vechi, Omul care nu putea să moară etc. 

Sîntem obişnuiţi pe ecrane în ultima vreme cu anti-eroi de genul celor realizaţi de Belmondo. Băieţi urîţi, simpatici şi cam puşlamale, pe care îi întîlneşti prea adesea în viaţă. „Sfîntul" e un personaj ireal şi totuşi tonic prin frumuseţea lui fizică şi morală, prin inteligenţa lui atotbiruitoare. Aventurile acestui cavaler al dreptăţii îmbrăcat în haine de ultima croială ating desigur fantasticul, de vreme ce întotdeauna el iese învingător, precum Făt-Frumos. Dar oare n-avem nevoie şi noi, cei mari, de basmele noastre, de feţi-frumoşii noştri? 

Maria Aldea, revista Cinema, martie 1966

video: episodul 1 (restul episoadelor, disponibile pe Youtube)